Unde ești, Chimiță? Că tu m-ai legat la ochi și nu pot să-ți spun decât așa, ca un copil. Unde ești, Chimiță?

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:39:16 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- El stă pe nori, sunt nori de bună calitate, care îl țin.

- Sunt nori care nu plouă când vrea el să fie secetă, ca un potop uscat.

- Veverițele, sărind de pe o picătură pe alta, urcă prin ploaie până la coroana norului întunecos.

- Așa aș vrea, pe gândurile mele, să urc până sus de tot, unde e posibilă liniștea, pentru că viața și moartea s-ar întâmpla mai jos de mine, ca ploaia sub nor.

- Dar așa, trebuie s-o iau din piatră în piatră.

- De-o viață-ntreagă îl caut.

- Unde ești, Chimiță? Că tu m-ai legat la ochi și nu pot să-ți spun decât așa, ca un copil. Unde ești, Chimiță?

- Şi albinele-lumânări îmi sunt pe terminate... În biserică picură albine, care trăiesc cât ar arde o lumânare.

- O, ele sunt fericite, în viața asta de-o șchioapă, ele continuă să facă miere, plus o lumânare pentru viața albinelor viitoare.

- Sfinții încearcă să se scuture de microbii morților aduși aici... Microbii morților sunt aduși aici, microbi care se refugiază pe sfinți, înnebuniți și ei de răul pe care l-au făcut.

- E o foială pe pereți, toți își scutură pulpanele, în timp ce lumea plânge

- Iar mortului i se pun întrebări: De ce te-ai născut? De ce-ai trăit? De ce-ai murit? Simplu ca bună ziua, răspunde, mortule, mai iute, ai un minut pentru fiecare întrebare.

- Şi mortul tace și s-a retras tot în lacrima din colțul ochiului stâng, uitată acolo de alaltăieri.

[...]

Cele mai bune replici din film

Facerea primului om a fost semnul decăderii totale și absolute a cerului.

Iar mortului i se pun întrebări: De ce te-ai născut? De ce-ai trăit? De ce-ai murit? Simplu ca bună ziua, răspunde, mortule, mai iute, ai un minut pentru fiecare întrebare.

Ce mai faci, Doamne? Ce-ți mai fac icoanele? Că tu ai un milion de icoane vechi, pictate frumos de meșteri iscusiți, care te arată într-un milion de chipuri.

Ia te uită! Zidul ăsta e nebun, nu știu ce are, îmi văd pe el trei umbre, la trei vârste diferite. N-am făcut niciodată trei umbre pământului, cel mult două, o dată într-o duminică, gătit cu vise noi.

Țin luminarea aprinsă doar jumătate din timpul necesar arderii ei. O sting. Cealaltă jumătate de timp o țin stinsă. Să ardă stinsă, să-i afume pe sfinți în gând.

Citat aleatoriu