Doamne, sunt aici în vârf, bucuros, tocmai în vârf, unde de obicei plutești Tu.

— Paracliserul (George Constantin)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

dumnezeu george constantin laudă de sine marin sorescu

Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Paracliserul (1990).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:45:45 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Să mă țin bine de schele... Scările! Repede, scările! Cine mi-a furat scările? Cad... Cad! Cad!

- Mă întorc jos, la temelie, adânc, lângă sfinții părinți care nici ei n-au înțeles mai mult decât că sunt sfinții părinți.

- Mă lungesc lângă ei, îmi trag o lespede până peste cap, una veche, cu scrisul cam șters, de nu se mai deslușește nimic decât o înșiruială de litere, care, oricât s-ar căzni, nu mai pot face nici un cuvânt.

- Şi va fi mai bine așa... C-o să fie liniște - și n-o să se deslușească nimic.

- Un pas și... Da' ce-i asta? Plutesc! Deci, nu cad. Nu se poate... Am dreptul la prăbușire, ca orice corp. Ca orice corp viu când cade mort. Ca orice corp mort când cade și nu învie.

- Înseamnă că e timpul să mi se arate.

- Doamne, sunt aici în vârf, bucuros, tocmai în vârf, unde de obicei plutești Tu.

- Eu ți-am făcut fum, după puterile mele, încalecă pe el și mi te-arată...

- Iată, merg în fața ta și-ți spun: Vreau să-ți vorbesc. Iar tu îmi răspunzi: Vorbește!

- Acum eu te întreb așa: Ce mai faci, Doamne?

- Ce mai faci, Doamne? Ce-ți mai fac icoanele? Că tu ai un milion de icoane vechi, pictate frumos de meșteri iscusiți, care te arată într-un milion de chipuri.

- Ba un munte, ba o apă, ba o pâine.

- Şi eu am venit să te văd într-un singur fel.

[...]

Cele mai bune replici din film

Facerea primului om a fost semnul decăderii totale și absolute a cerului.

Iar mortului i se pun întrebări: De ce te-ai născut? De ce-ai trăit? De ce-ai murit? Simplu ca bună ziua, răspunde, mortule, mai iute, ai un minut pentru fiecare întrebare.

Ce mai faci, Doamne? Ce-ți mai fac icoanele? Că tu ai un milion de icoane vechi, pictate frumos de meșteri iscusiți, care te arată într-un milion de chipuri.

Ia te uită! Zidul ăsta e nebun, nu știu ce are, îmi văd pe el trei umbre, la trei vârste diferite. N-am făcut niciodată trei umbre pământului, cel mult două, o dată într-o duminică, gătit cu vise noi.

Țin luminarea aprinsă doar jumătate din timpul necesar arderii ei. O sting. Cealaltă jumătate de timp o țin stinsă. Să ardă stinsă, să-i afume pe sfinți în gând.

Citat aleatoriu