În odaia cea mare a conacului, lumina zilei de primăvară pătrunde prin ferestrele înalte, împrăștiindu-și razele în interiorul liniștit în care tonurile moarte ale mobilei vechi de lemn și-ale tapiseriilor de mătase te îndeamnă la odihnă.

[ 0 ]

Fragment audio de 18 secunde din piesa de teatru radiofonic Pe viață și pe moarte (1957).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:01:51 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Tatăl lui Jack, împovărat de datorii, fusese nevoit să înstrăineze o parte din pământ...

- Iar Jack, strâns și el cu ușa, vânduse moșia Longmeadow, ruptă din același patrimoniu al familiei.

- Cumpărătorul proprietății, un parvenit pe nume Hornblower, devine vecinul de moșie al lui Jack Hillcrist...

- După ce, om intrepid și dornic de avere, făcuse acolo o fabrică de olărie.

- Sub aparenta tihnă patriarhală a vieții de la conacul moșiei se ascunde totuși amărăciunea și ura împotriva vecinului parvenit.

- Poate se mai ascunde și dorința nemărturisită a familiei de a-și redobândi pământul înstrăinat.

- În odaia cea mare a conacului, lumina zilei de primăvară pătrunde prin ferestrele înalte, împrăștiindu-și razele în interiorul liniștit în care tonurile moarte ale mobilei vechi de lemn și-ale tapiseriilor de mătase te îndeamnă la odihnă.

- Pe pereți, cadre mari, aurite, înfățișează portrete ale moșilor și strămoșilor, iar deasupra căminului atârnă câteva arme vechi.

- Așezat într-un fotoliu, cu genunchii acoperiți de un pled, Jack Hillcrist este imobilizat de un atac de gută.

- Gurile rele ar spune că ispășește păcatele strămoșilor din cadrele aurite...

- Care, la vremea lor, au golit multe butoaie de gin și de whisky...

- Stând în picioare, lângă fotoliu, fiica lui, care n-a împlinit încă 19 ani, mângâie șuvițele cărunte ale tatălui ei.

- O, Dodo, toate merg prost în zilele noastre.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ce forțe oarbe s-or fi punând în mișcare când începe o ceartă? Pentru ca omul să se schimbe cu totul... Ce ticăloșie te orbește și-ți ia mințile? Oricum ai fi-nceput-o, până la urmă, tot la asta ajungi, la un fel de box fără mănuși.

S-ar zice că-i stăpân și pe cer, pentru că strămoșii i-au clădit o casă cu priveliștea frumoasă, în care n-are nimic altceva de făcut, decât să trăiască.

Nu-i nimic, vorbe de ocară nu mă sperie pe mine, dimpotrivă, îmi fac inima ca piatra. Dacă n-ar fi o cucoană de față, ți-aș putea oferi și eu vreo mostră.

Ce-i aia țoapă, tată?

În orice caz, îmi place mai degrabă o femeie care mă amenință, decât una care scâncește ca un copil. N-ai decât să mă ameninți.

Citat aleatoriu