Poate... dar... ține actul la dumneata.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Pe viață și pe moarte (1957).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:25:16 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Până la urmă, mi-am ieșit din pepeni și i-am spus.

- Ăsta-i un lucru cum nu se poate mai serios.

- După tot ce le-am făgăduit...

- Soțul meu e foarte supărat.

- Nu e vina mea, doamnă. Nu trebuia să mă amenințe și să mă-mboldească.

- Și pe urmă, nu știu cum s-a aflat în sat că-i un scandal la mijloc.

- Poate... dar... ține actul la dumneata.

- Oamenii ăștia nu se dau în lături de la nimic când sunt la ananghie...

- Și nici de bărbatul meu nu mai garantez, când e nervos.

- Ia... Se-aude o mașină.

- Cred că-i Hornblower. Da, uite-l că a coborât.

- Să-l întâmpinăm cum se cuvine.

- Așa că mai bine rămâi aici.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ce forțe oarbe s-or fi punând în mișcare când începe o ceartă? Pentru ca omul să se schimbe cu totul... Ce ticăloșie te orbește și-ți ia mințile? Oricum ai fi-nceput-o, până la urmă, tot la asta ajungi, la un fel de box fără mănuși.

S-ar zice că-i stăpân și pe cer, pentru că strămoșii i-au clădit o casă cu priveliștea frumoasă, în care n-are nimic altceva de făcut, decât să trăiască.

Nu-i nimic, vorbe de ocară nu mă sperie pe mine, dimpotrivă, îmi fac inima ca piatra. Dacă n-ar fi o cucoană de față, ți-aș putea oferi și eu vreo mostră.

Ce-i aia țoapă, tată?

În orice caz, îmi place mai degrabă o femeie care mă amenință, decât una care scâncește ca un copil. N-ai decât să mă ameninți.

Citat aleatoriu