Sunt mii de veacuri de când pământul nu mai poartă nici o ființă vie, și această biată lună în zadar își mai aprinde candela.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Pescărușul.

Puteți regăsi această replică la minutul 01:13:40 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Îl iubesc, îl iubesc chiar mai mult decât înainte... îl iubesc, îl iubesc cu patimă, până la deznădejde.

- Ce bine era înainte, Kostea! îți mai aduci aminte? Ce viață luminoasă, caldă, fericită, curată și ce simțăminte!

- Simțăminte ce semănau cu niște flori gingașe și delicate!

- Îți aduci aminte...?

- Oamenii, leii, vulturii și potârnichile, renii cu coarne înrămurate, gâștele, păianjenii, peștii cei tăcuți ai apelor, stelele de mare și cele ce nu puteau fi văzute cu ochiul,...

- Într-un cuvânt toate viețuitoarele, toate, toate s-au stins după ce au încheiat tristul ciclu al vieții lor.

- Sunt mii de veacuri de când pământul nu mai poartă nici o ființă vie, și această biată lună în zadar își mai aprinde candela.

- Cocorii nu se mai trezesc țipând prin lunci și cărăbușii nu se mai aud prin crânguri de tei...

- Plec. Plec, nu mă conduce...

- Nu, nu mă conduce...

- De n-ar întâlni-o cineva în parc...

- Și de nu i-ar spune mamei! Asta ar putea-o supăra...

- Nina... Nina, dragostea mea.

[...]

Cele mai bune replici din film

În univers, numai spiritul rămâne veșnic același și neschimbat.

Cum ți s-a furișat dragostea în inimă, trebuie s-o smulgi. Într-o zi am să-mi smulg dragostea din suflet, cu rădăcină cu tot.

Simt că pentru mierea pe care o împart orbește atâtor necunoscuți risipesc polenul celor mai frumoase flori ale mele, le smulg și le calc în picioare rădăcinile.

'Dacă vreodată vei avea nevoie, de viața mea, vino și ia-o'. (2)

O dată la o sută de ani deschid buzele pentru a vorbi, și glasul meu răsună trist în pustiul acesta și nimeni nu mă aude...

Citat aleatoriu