Sunt mii de veacuri de când pământul nu mai poartă nici o ființă vie, și această biată lună în zadar își mai aprinde candela.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Pescărușul.

Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:13:40 in versiunea Radio a inregistrarii.

Contextul replicii

[...]

- Îl iubesc, îl iubesc chiar mai mult decât înainte... îl iubesc, îl iubesc cu patimă, până la deznădejde.

- Ce bine era înainte, Kostea! îți mai aduci aminte? Ce viață luminoasă, caldă, fericită, curată și ce simțăminte!

- Simțăminte ce semănau cu niște flori gingașe și delicate!

- Îți aduci aminte...?

- Oamenii, leii, vulturii și potârnichile, renii cu coarne înrămurate, gâștele, păianjenii, peștii cei tăcuți ai apelor, stelele de mare și cele ce nu puteau fi văzute cu ochiul,...

- Într-un cuvânt toate viețuitoarele, toate, toate s-au stins după ce au încheiat tristul ciclu al vieții lor.

- Sunt mii de veacuri de când pământul nu mai poartă nici o ființă vie, și această biată lună în zadar își mai aprinde candela.

- Cocorii nu se mai trezesc țipând prin lunci și cărăbușii nu se mai aud prin crânguri de tei...

- Plec. Plec, nu mă conduce...

- Nu, nu mă conduce...

- De n-ar întâlni-o cineva în parc...

- Și de nu i-ar spune mamei! Asta ar putea-o supăra...

- Nina... Nina, dragostea mea.

[...]

Cele mai bune replici din film

În univers, numai spiritul rămâne veșnic același și neschimbat.

Cum ți s-a furișat dragostea în inimă, trebuie s-o smulgi. Într-o zi am să-mi smulg dragostea din suflet, cu rădăcină cu tot.

Simt că pentru mierea pe care o împart orbește atâtor necunoscuți risipesc polenul celor mai frumoase flori ale mele, le smulg și le calc în picioare rădăcinile.

Adormiți-ne ca să visăm ce va fi peste două sute de mii de ani!

O dată la o sută de ani deschid buzele pentru a vorbi, și glasul meu răsună trist în pustiul acesta și nimeni nu mă aude...

Citat aleatoriu