Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Ploșnița (1955).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:15:19.283 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Dar ce vrea lepădătura asta? Ce te legi de viitorul meu ginere?
- Hei, cetățeni, ce-i scena asta nerușinată?
- Și în timp ce Prisîpkin cutreiera prin oraș cumpărând cu banii viitoarei sale soacre, Rozalia Pavlovna Renaissance, tot ce vedea cu ochii...
- Soarele care se urcase sus, vestind vremea prânzului, a început să-i trezească pe tovarășii lui de dormit.
- Căci Prisîpkin locuiește într-un apartament foarte original.
- O cameră la demisol mobilată cu câteva paturi de fier.
- Locatarii, aproape toți de teapa lui Prisîpkin, obișnuiesc să se trezească târziu.
- Nici n-ar avea de ce să se scoale mai devreme acești pierde-vară. N-au nimic de făcut.
- Și nici acum nu s-ar încumeta ei să iasă de sub pături dacă nu i-ar zori servitorul stăpânului acestui dormitor comun care vine din când în când să facă curățenie.
- (Sforăituri)
- Hai, sculați-vă! Trebuie să fac curățenie! Ei, hai odată!
- Unde mi-s cizmele? Iar mi-ați rătăcit cizmele! Ce vreți voi, mă? Să le pun în fiecare seară la gară, la bagaje de mână? Sau, dracu mai știe, la bagaje de picioare? Așa vreți voi?
- Cizmele le-a luat Prisîpkin și s-a dus să se întâlnească cu vițica aia a lui. Ce mai ocăra când le-ncălța... Le-ncalț pentru ultima oară, zice. Iar diseară chiar o să apar în țoale noi, mai potrivite, zice, cu noua mea situație socială.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu