- Unde țineți mâna? Nu țineți mâna prea jos!
- N-am de ce-o propti în aer.

Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Ploșnița (1955).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:25:22.407 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Pasul decisiv în viață va fi primul foxtrot pe care-l veți dansa după celebrarea căsătoriei. El va trebui să lase o impresie pe toată viața.

- Ei, ia să vedem! Închipuiți-vă acum că sunteți în compania unei partenere de dans. Hai, dansați! Na na na na na na na, nu așa! De ce tropăiți ca la paradă?

- Stai, stai tovarășe Baian, să-mi scot pantofii. Mai întâi, mai întâi că mă strâng și-al doilea, să nu mi-i stric.

- Ei, hai, hai să-ncepem! Hai! Așa!

- Așa... așa, da, da, da... cu pas lent, ca și cum v-ați întoarce cu dânsa de la berărie. Gânditori, melancolici... Pentru o noapte cu lună... Așa, da! Așa, așa!

- Na na na...! nu mișcați prea tare din șolduri, că doar nu sunteți cu vagonetul. Sunteți cu o mademoiselle.

- Unde țineți mâna? Nu țineți mâna prea jos! -N-am de ce-o propti în aer.

- Dar umerii de ce vi-i frecați? Așa nu mai e foxtrot! Așa binevoiți a-mi demonstra un adevărat un adevărat shimmy.

- Nu, nu, mă scărpinam oleacă.

- Dacă vi se întâmplă un asemenea caz în timpul inspirației dansului, mai bine vă dați ochii peste cap, ca și cum ați fi gelos pe doamna.

- Vă retrageți spaniolește către perete și vă frecați discret de vreo sculptură oarecare.

- De altfel, în societatea elegantă în care vă veți perinda, astfel de sculpturi sunt îngrămădite cu duiumul.

- După ce vă frecați, tresăriți, clipiți din ochi ca și cum ați spune: Te-am înțeles, perfido! M-amăgești! Dar lasă!

[...]

Citat aleatoriu