E unul din cei 175 de servanți ai celui de-al doilea laborator medical.

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Ploșnița (1955).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:06:58.025 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Cel înviat i-a învățat să stea pe labele de dindărăt și acum câinii nu mai latră și nici nu se mai joacă. Tot timpul fac numai sluj.

- Când vine cineva să ia masa la restaurant, câinii încep să se gudure pe lângă el, lingușindu-se. Doctorii spun că oamenii mușcați de un asemenea câine manifestă de îndată primele semne ale epidemiei lingușirii.

- Priviți, priviți-l pe acela de colo.

- Omenește el petrece în secolul nouăsprezece.

- Rachiu sau bere el putea să bea cu nasul ca o pătlăgea.

- Îl vedeți pe ăsta care cântă? E pierdut. S-a zis cu el.

- E unul din cei 175 de servanți ai celui de-al doilea laborator medical.

- În scopul de a-i ușura existența provizorie, medicii i-au prescris mamiferei înviate un amestec care, în doze mari, este otrăvitor, în doze mici, este dezgustător, și care se chema, în limbaj popular, bere.

- Din cauza vaporilor pe care-i degajă acest amestec, servanții laboratorului au început să amețească și, din greșeală, au băut câte o înghițitură din lichidul așa-zis răcoritor.

- Acum iată ce s-a ales de ei. Au fost schimbate 3 echipe de laboranți, 520 de oameni zac în spital infectați de acest microb, iar groaznica boală spumegă, clocotește și fleșcăiește picioarele celor pe care îi atinge.

- Săracul, e gata.

- Ce-o fi cu fata de colo? Încet, să n-o speriem. Parcă e o lunatică. O vedeți? Picioarele i se împleticesc într-un ritm care, în vechime, se chema foxtrot sau Charleston.

- În cele două degete ale mâinii drepte ține o carte din care recită versuri, iar cu mâna cealaltă duce la nas un trandafir, de al cărui miros pare că se îmbată.

[...]

Citat aleatoriu