Și cât de viu s-aprinde el în orișicare sară, spre umbra negrului castel când ea o să-i apară.
Fragment audio de 12 secunde de pe discul vinil Luceafărul de Mihai Eminescu.
Puteți regăsi această replică la minutul 00:02:01 în versiunea TV a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- A fost odată ca-n povești, a fost ca niciodată, din rude mari împărătești, o prea frumoasă fată.
- Și era una la părinți și mândră-n toate cele, cum e Fecioara între sfinți și luna între stele.
- Din umbra falnicelor bolți ea pasul și-l îndreaptă lângă fereastră, unde-n colț luceafărul așteaptă.
- Privea în zare cum pe mări răsare și străluce, pe mișcătoarele cărări corăbii negre duce.
- Îl vede azi, îl vede mâni, astfel dorința-i gata. El iar, privind de săptămâni, îi cade dragă fata.
- Cum ea pe coate-și răzima visând ale ei tâmple de dorul lui și inima și sufletu-i se împle.
- Și cât de viu s-aprinde el în orișicare sară, spre umbra negrului castel când ea o să-i apară.
- Și pas cu pas pe urma ei alunecă-n odaie, țesând cu recile-i scântei o mreajă de văpaie.
- Și când în pat se-ntinde drept copila să se culce, i-atinge mâinile pe piept, i-nchide geana dulce
- Și din oglindă luminiș pe trupu-i se revarsă, pe ochii mari, bătând închiși pe fața ei întoarsă.
- Ea îl privea cu un surâs, el tremura-n oglindă, căci o urma adânc în vis de suflet să se prindă.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu