Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:15:38 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Oi fi eu ușuratică, dar ca atare, oricât de rău îmi pare asta nu-nseamnă necredință nici trădare și nimeni n-are voie să-mi facă imputare.
- E drept că laolaltă am crescut cu el din fragedă copilărie. Era firesc să ne simțim atrași unul spre altul. Din prietenie.
- Dar mai pe urmă când a fost silit să locuiască în altă casă, a noastră ajunsese să-i pară plicticoasă.
- După aceea pe la noi din ce în ce mai rar a dat.
- Pe urmă când din nou s-a arătat amorezat, mă tot pândea și devenea îngândurat.
- Până-ntr-o zi când, devenind închipuit, probabil își făcuse despre persoana lui o prea bună părere,
- Picnindu-l pofta de călătorit, pe negândite a zbughit.
- Pe unde-o fi pribeag, ce drumuri are? Spunea că face o cură pe la stații balneare.
- Desigur că acolo se va simți mai fericit de îndată ce-a găsit alți mușterii pe care i-a batjocorit.
- Ei vezi, că iubitul meu diferă în privința asta, fără contestare. E cert că s-ar da în lături față de oricare.
- Nu-i nici obraznic și nici arogant, defecte ce detest.
- E plin de calități: smerit, timid, sfielnic... și modest, încât poți să petreci cu el o noapte-ntreagă, fără să-ți fie nicio teamă.
- Când începuse să se lumineze de ziuă, nici nu-mi dădusem seama. Ce crezi că făceam cu el? N-ai bănui...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu