O stârpitură de franțuz de la Bordeaux ținea o perorare pe care-o ascultau cucernic musafirii, mic și mare.

Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:14:07 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Nu pot să fiu de orașul nostru în felul ăsta amintit, în vreo privință mulțumit.

- Ați auzit? Orașul e acum învinovățit.

- Endiferent, intoxicat din băutură sau din carte, e bine ca să stați de furios cât mai departe.

- Cât mai departe, cât mai departe!

- Dar ce pricină într-atâta indignare a stârnit?

- Am fost acuma martor, dincolo, în sala alăturată, la oarecare scenă, aparent, destul de ne-nsemnată.

- O stârpitură de franțuz de la Bordeaux ținea o perorare pe care-o ascultau cucernic musafirii, mic și mare.

- Vorbea de cum se pregătise sufletește, la plecare când hotărî să se călătorească prin Rusia, unde se aștepta să-ntâmpine sălbăticia, barbaria, cu lacrime și suferințe-amare.

- Și-apoi mărturisea c-a fost uimit, înduioșat de felu-n care pretutindeni era întâmpinat cu râzgâieli și măguleli fără sfârșit.

- Că peste tot pe unde gazdele-l plimbară, i se părea că e mereu la el la țară, într-o provincie nu prea îndepărtată.

- Atâta considerațiune deosebită lumea toată i-arată, făcându-i-se loc de cinste înaintea tuturor... încât se simte ca un fel de prințișor.

- N-am mai răbdat și, până la sfârșit, le-am arătat destul de lămurit, deși smerit, că fac spre Domnul-Dumnezeu rugare să mai stârpească spiritul de maimuțească imitare, servilă abdicare și orbită-ngenungheare,

- Rugându-l să ne-aprindă-n suflete, pe cât e cu putință, scânteia unui început de conștiință.

[...]

Citat aleatoriu