Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:15:59 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Și-apoi mărturisea c-a fost uimit, înduioșat de felu-n care pretutindeni era întâmpinat cu râzgâieli și măguleli fără sfârșit.
- Că peste tot pe unde gazdele-l plimbară, i se părea că e mereu la el la țară, într-o provincie nu prea îndepărtată.
- Atâta considerațiune deosebită lumea toată i-arată, făcându-i-se loc de cinste înaintea tuturor... încât se simte ca un fel de prințișor.
- N-am mai răbdat și, până la sfârșit, le-am arătat destul de lămurit, deși smerit, că fac spre Domnul-Dumnezeu rugare să mai stârpească spiritul de maimuțească imitare, servilă abdicare și orbită-ngenungheare,
- Rugându-l să ne-aprindă-n suflete, pe cât e cu putință, scânteia unui început de conștiință.
- Dar, ce văd? De unul singur am rămas? Hm... subțirile lor urechiuși fug de-al adevărului glas.
- La revedere, scumpa mea, la revedere!
- A fost nostimă petrecerea.
- Să poftiți și pe la noi.
- Ho! Prrr! Die!
- O, ce plăcere!
- Caleașca pentru prea-luminăția sa, contesa, e la scară!
- Halal, ce bal a dat aseară... că parcă și-a ales cu lumânarea musafirii, unul și unul, pociți și sluți, de nu-ți venea nici să dansezi și nici să conversezi sau să mai cochetezi, o clipă, cu vreunul...
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu