Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:26:46 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Nu știu, uite, pe mine tremuriciul mă-nfioară, de câte ori, gândind la mult stimata domnișoară, încerc să îmi închipui că, vreodată, ne-ar putea prinde prea stimatu-i tată.
- Îți poți închipui ce s-ar mai întâmpla aici, de m-ar surprinde Pavel precum zici?
- M-ar sudui și m-ar afurisi, dar, mai ales, pe loc m-ar izgoni.
- Iar, dacă sufletul mi l-aș mărturisi, află că foarte sincer sunt în cele ce îți zic, la Sofia, personal, eu nu găsesc atrăgător nimic.
- De câte ori să fiu duios cu ea mă pregătesc, cum o-ntâlnesc, cum simt că mă răcesc.
- Golănie și nemernicie!
- Și nu vă e nici cât de cât rușine?
- Nu uit cum răposatul tata mă povățuia pe mine: de vreau în rândul oamenilor să trăiesc, pe fiecine-n struna lui să-l măgulesc.
- Acuma, cred că ai ghicit: de dânsa nu-s deloc, deloc îndrăgostit.
- Dar sunt, cum vezi, silit să mă prefac, căci, taică-su fiind cineva, am înțeles ca să le fac pe plac.
- În chipul ăsta ai tain și de băut și de mâncat și de culcat. Ba, pân la urmă, poți fi de pomană avansat!
- Acum să mergem, că la vorbă am întârziat.
- Da, să mergem, fiindcă astfel poruncește soarta păcătoasă, mă duc să mă închin la mândra mea crăiasă.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu