Numai o clipă dac-aș fi lipsit, când mă-ntorceam acasă pe neașteptate, întotdeauna o găseam pe scumpa-mi jumătate la domițil cu câte-un bărbătuș cvartiruit.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:30:40 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Of, Sfinte Doamne, apucatu-s-au să se trezească...
- Babacul dumitale! Uite cine vine să vă mulțumească.
- Aicea, iute-iute-n grabă mare, veniți cu cât mai multe sfeșnice și felinare!
- Credeați că sunt stafii și duhuri nevăzute? Poftim, îs numai mutre cunoscute.
- Întâi și-ntâi, uitați-vă la Sofia, dezmățata: firește, asta-mi este fata!
- O, cu cine seamănă, nerușinata? Aidoma cu fosta mea consoartă, că la fel era și răposata.
- Numai o clipă dac-aș fi lipsit, când mă-ntorceam acasă pe neașteptate, întotdeauna o găseam pe scumpa-mi jumătate la domițil cu câte-un bărbătuș cvartiruit.
- De Dumnezeu nu te-ai înfricoșat?
- Spune-mi: la Ciațki ce te-a fermecat?
- Că zău dacă mai știu ce pot să spun, când adineauri tocmai tu îl proclamai nebun!
- Cum, Sofia, zvonul ce mă ponosise, dumneata l-ai născocit?
- Ei, frate, nu mai face pe istețul, că m-am săturat. Nu mai permit să fiu pe mai departe înșelat.
- Chiar de v-ați bate, eu, în vrajba voastră nu mai cred deloc.
[...]
