Iar dumneata, în schimb, pe cine ai ales? O, Doamne, când gândesc ce-ai preferat și cum m-ai înțeles!

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Prea multă minte strică (1959).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 01:33:31 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Dacă vei pofti să ne mai vizitezi vreodată, va fi întotdeauna, pentru nasul dumitale, ușa încuiată.

- Dă-mi voie, fie-mi, vă rog, iertat, nu-s dumirit. Ascult și nu-nțeleg, m-ați năucit. Și pân-acuma nimeni nu m-ajută să mă lămurească... că ce aud ajunge numai să mă zăpăcească

- Și, totuși, parc-aștept ceva încă o dată.

- Un orb am fost când năzuiam răsplată la străduința și credința mea nestrămutată.

- Grăbeam, parcă zburam, cu dorul regăsirii, credeam, nădăjduiam atâta de-apropiată clipa fericirii...

- Și în credința asta, până adineauri, cât m-am înjosit, ce-nduioșări și vise pătimașe în zădărnicie-am risipit!

- Iar dumneata, în schimb, pe cine ai ales? O, Doamne, când gândesc ce-ai preferat și cum m-ai înțeles!

- Un altul, cu purtări ce le veți socoti mai bune, cu siguranță că va fi pe agrementul tuturor, de-ndată ce se va dovedi afacerist, lingușitor,

- Într-un cuvânt, având acela-n totul calități, la fel cu viitorul tată-socru și model.

- În felul ăsta, iată-mă dezmeticit. De visele care s-au risipit, lumină și în suflet s-a făcut. Că vălul de pe ochi, în fine, a căzut.

- Ar fi poate prilej de astă dată să îmi vărs amarul, să mă ușurez de-amărăciune...

- Câte încă aș putea pe mai departe spune de amorezul cel nerod, de fată și de tată, și de întreaga lume astă totodată în care jocul soartei m-a zvârlit și-n care fără potrivire laolaltă ne-am găsit.

- Din care, însă, toți m-au izgonit, m-au suduit, m-au chinuit, m-au osândit...

[...]

Cele mai bune replici din film

Robia, însă, e amară, când cineva ajunge de se-nsoară. De ce-au mai introdus și obiceiul ăsta, bunăoară?

Oricare are fi să fie hotărârea, importanță n-are. Esențială e urgenta rezolvare, să nu provoace în dosare prin stagnare, o aglomerare.

De obicei, carieră zgomotoasă fac aceia care cât mai tare tac.

Când îmi dau seama cât îți sunt de drag, îmi vine gâtul într-un laț de ștreang să-mi bag!

În primul rând ți-aș spune, dragă băiețaș, de toane și năzbâtii fanteziste să te lași.

Citat aleatoriu