Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Prețioasele ridicole (1959).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:18:33 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul replicii
[...]
- Și niciodată nu uită să aducă în conversație vreo problemă amoroasă care să stârnească duhul celor de față.
- Sosește în sfârșit și ziua declarației de dragoste care trebuie să fie făcută de obicei în aleea vreunei grădini după ce restul invitaților se va fi depărtat.
- Nu-i așa Cathos? Desigur, Magdelon!
- Și declarația e numaidecât urmată de-o bruscă supărare vizibilă după roșeața ce ne va fi îmbujorat obrajii și care pentru o bună bucată de vreme îl ține pe iubit departe de prezența noastră.
- Ce, ce, ce?
- Apoi, găsește mijlocul să ne împace și să ne obișnuiască încetul cu încetul să suportăm zugrăvirea iubirii lui.
- Pentru ca apoi să ajungă să obțină de la noi mărturisirea aceea care ne costă așa de mult.
- Bravo, bravo, Magdelon!
- Urmează apoi aventurile obișnuite: Rivalii care se pun de-a curmezișul unei iubiri neîmpărtășite, persecuțiile părinților, gelozia întemeiată pe aparențe înșelătoare, lacrimi, disperare, răpiri și tot ce vine mai departe.
- Așa se petrec lucrurile după codul manierelor elegante. E un cod de care nu te poți dispensa.
- Da, dar s-ajungi din primul moment la uniunea conjugală, asta înseamnă, tată, o purtare de precupeți!
- Și-mi vine să leșin numai la gândul că mi s-ar putea întâmpla așa ceva.
- Ce dracu' de păsărească am auzit? Ăsta-i stilu' la modă?
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu