Doamne! Doamne, scumpa mea, da' cum poate oare tatăl tău să aibă într-așa hal forma cufundată în materie? Cât de obtuză îi este inteligența! Cât de întuneric e în sufletul său!
Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Prețioasele ridicole (1959).
Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:23:48 in versiunea Radio a inregistrarii.
Contextul replicii
[...]
- Nu mai încape nicio îndoială, sunt apucate rău.
- Vă spun înc-o dată că nu înțeleg nimic din toate bazaconiile astea.
- Vreau să fiu stăpân la mine în casă.
- Și ca să punem odată capăt poveștilor ăstora...
- Doamne! Doamne, scumpa mea, da' cum poate oare tatăl tău să aibă într-așa hal forma cufundată în materie? Cât de obtuză îi este inteligența! Cât de întuneric e în sufletul său!
- Ce vrei, scumpa mea? Sunt confuză din cauza lui.
- Asta nu m-ar mira deloc! Da, da... sunt toate aparențele! Și despre partea mea când mă uit la mine.
- (bate la ușă) Cine bate la ușă? Cine ne deranjează din conversația noastră? Cine e?
- A venit un lacheu care întreabă dacă sunteți acasă. Spune că stăpânu-său vrea să vă vadă.
- Să faci bunătate, proasto, să te exprimi cu mai puțină vulgaritate.
[...]
