Doamne! Doamne, scumpa mea, da' cum poate oare tatăl tău să aibă într-așa hal forma cufundată în materie? Cât de obtuză îi este inteligența! Cât de întuneric e în sufletul său!

[ 1 ]

Fragment audio de 17 secunde din piesa de teatru radiofonic Prețioasele ridicole (1959).

Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:23:48 in versiunea Radio a inregistrarii.

Contextul replicii

[...]

- Lasă-ne să ne înfiripăm în pace ghergheful romanului visat de noi și nu grăbi atâta sfârșitul. Te rugăm, mon oncle.

- Nu mai încape nicio îndoială, sunt apucate rău.

- Vă spun înc-o dată că nu înțeleg nimic din toate bazaconiile astea.

- Vreau să fiu stăpân la mine în casă.

- Și ca să punem odată capăt poveștilor ăstora...

- Sau vă hotărâți să facem nunta cât mai curând, sau, pe cinstea mea, vă duceți la mănăstire! Scurt și cuprinzător! Da, la mănăstire! Mă și duc să vorbesc cu maica stareță.

- Doamne! Doamne, scumpa mea, da' cum poate oare tatăl tău să aibă într-așa hal forma cufundată în materie? Cât de obtuză îi este inteligența! Cât de întuneric e în sufletul său!

- Ce vrei, scumpa mea? Sunt confuză din cauza lui.

- Mi-e greu să mă conving că pot eu să fiu cu adevărat fiica lui și nădăjduiesc că va surveni cândva un eveniment fericit care să-mi descopere o origine mai strălucită.

- Asta nu m-ar mira deloc! Da, da... sunt toate aparențele! Și despre partea mea când mă uit la mine.

- (bate la ușă) Cine bate la ușă? Cine ne deranjează din conversația noastră? Cine e?

- A venit un lacheu care întreabă dacă sunteți acasă. Spune că stăpânu-său vrea să vă vadă.

- Să faci bunătate, proasto, să te exprimi cu mai puțină vulgaritate.

[...]

Cele mai bune replici din film

Sst! Taci.

Iată... îmi picură lacrimi din izvorul nesecat al ochilor!

Ia pipăiți colea puțin așa. Vă rog, domnișoară... vă rog.

Ziua de azi va rămâne neștearsă în amintirea mea.

Citat aleatoriu