Vreo duzină de candidați la titlul de tată ședeau palizi, fumând țigară de la țigară pe o bancă, vizavi de biroul de informații.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Primul ghiocel, prima întâlnire.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:05:32 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- La urma urmelor suntem amândoi oameni rezonabili, inteligenți, care știu că nașterea este un proces biologic simplu, de care nu merită să faci prea mult caz.

- Totul s-a desfășurat conform planului.

- Taxiul a sosit imediat, am ajuns la spital la timp, asistenta de la informații i-a luat nevesti-mii datele personale și-a trimis-o să nască.

- Ne-am strâns mâinile, am sărutat-o pe frunte și ne-am spus la revedere.

- Mă considerați, poate, rece și insensibil, dar n-am ce face, așa sunt eu, rațional, sobru, matur, un adevărat bărbat.

- În timp ce mă pregăteam să plec, am încercat să evaluez situația din jurul meu.

- Vreo duzină de candidați la titlul de tată ședeau palizi, fumând țigară de la țigară pe o bancă, vizavi de biroul de informații.

- În fiecare minut, câte un alt bărbat năvălea pe ușă, adresându-i tipului de la informații un singur cuvânt: E?

- La care individul arunca o privire pe lista de pe biroul său, căsca pe îndelete și anunța, în cele din urmă: O fată. 3 kilograme și jumătate.

- Auzind aceasta, noul tată îmi sărea în brațe și-mi șoptea, pierdut: Trei kilograme și jumătate!

- Ce importanță are cât cântărește un copil? În ce mă privește, al meu poate cântări și 5 kilograme.

- M-am decis să mă duc acasă, dar m-am gândit că n-ar fi cuviincios să plec fără să-l salut pe doctor. Ar fi putut chiar să aibă nevoie de un sfat.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ce condoleanțe? Puteam să le spun ce gândesc? Le-am transmis felicitări. Le-am dus și un cadou, că nu puteam să mă duc cu mâna goală la nuntă.

M-arunc de gâtul lui și-ncerc să-l sărut. Dar nu reușesc să intru pe gemuleț.

Îmi scot buletinul de identitate, are dreptate. Eu sunt Micșunel Popescu, da, eu sunt, îi spun. Și?

Mulțumim, să vă fie de bine! Știți, ați achitat nota de plată, dar ați uitat ospătarul. -Dar n-am mâncat niciun ospătar.

Iată-mă din nou în stradă, amintindu-mi că n-am mâncat nimic de azi dimineață. M-am repezit acasă, să mănânc ceva, dar s-a dovedit că nu-mi era foame.

Citat aleatoriu