Va trebui să știe o mulțime de limbi străine și puțină fizică nucleară, biologie, ș-așa mai departe.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Primul ghiocel, prima întâlnire.

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:08:04 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Nu, am exclus cu totul această din urmă posibilitate, deoarece, ei, bine, nu are niciun rost să fii prea liniștit.

- Nu, e un eveniment, la urma urmelor, un mare eveniment, în care sunt implicat personal.

- Firește, sunt sigur că copilul va fi inteligent, sănătos, drăguț, dar nimic altceva. Un copil ca toți ceilalți.

- Un copil... va merge, normal, la liceu, apoi la facultate, va face, bineînțeles, mult sport, fotbal, mai ales.

- Ce nume îi voi da? Bebe... Costeluș... Nu, nu, îi dau mai bine un nume pe care îl pot pronunța și străinii, cum este, de exemplu, Radu.

- Așa încât atunci când va ajunge centru atacant în echipa națională, să nu-i greșească numele în transmisiile internaționale TV.

- Va trebui să știe o mulțime de limbi străine și puțină fizică nucleară, biologie, ș-așa mai departe.

- Deși, desigur, nu-l voi forța să facă ce nu-i place. Dacă va vrea să studieze, să zicem, aerodinamica, pentru mine va fi perfect.

- Și dacă e fată? Într-adevăr, a sosit vremea să mă interesez. Am ridicat calm receptorul.

- Încă nimic, mi-a răspuns tipul de la informații. Cine-ntreabă?

- Am simțit o discordanță ușor voalată în vocea lui, de parcă-ncerca să-mi ascundă ceva.

- La naiba! Mă urc în mașină și mă duc direct la spital, să-l văd pe doctor.

- Ce s-a întâmplat? Ce faceți aici? Păi, tocmai treceam prin apropiere...

[...]

Cele mai bune replici din film

Ce condoleanțe? Puteam să le spun ce gândesc? Le-am transmis felicitări. Le-am dus și un cadou, că nu puteam să mă duc cu mâna goală la nuntă.

M-arunc de gâtul lui și-ncerc să-l sărut. Dar nu reușesc să intru pe gemuleț.

Îmi scot buletinul de identitate, are dreptate. Eu sunt Micșunel Popescu, da, eu sunt, îi spun. Și?

Mulțumim, să vă fie de bine! Știți, ați achitat nota de plată, dar ați uitat ospătarul. -Dar n-am mâncat niciun ospătar.

Iată-mă din nou în stradă, amintindu-mi că n-am mâncat nimic de azi dimineață. M-am repezit acasă, să mănânc ceva, dar s-a dovedit că nu-mi era foame.

Citat aleatoriu