Dar e adevărat că n-avea un salariu tocmai rău...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Proștii sub clar de lună (1994).

Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:58:49 in versiunea Radio a inregistrarii.

Contextul replicii

[...]

- Adio! Adio...!

- Ar fi foarte penibil să se sinucidă în casa noastră.

- Prostii! Atâta bun-simț mai are și el...

- Așa ar fi corect.

- Mă gândesc că dacă Emilian s-ar sinucide discret, Ortansa ar căpăta o pensie...

- Da, dar la început, numai necazuri și neplăceri.

- Dar e adevărat că n-avea un salariu tocmai rău...

- Minte-mă, mamă-soacră, dacă adevărul nu mă slujește...

- Nu-i așa că Ortansa s-a întors la domiciliu?

- Te rog să nu chinui o femeie în etate. Ești un om cult.

- Și dacă sunt cult, n-am voie să fiu zdrobit de durere?

- Spune-mi, mamă-soacră...

- Nici măcar n-a telefonat.

[...]

Cele mai bune replici din film

Te credeam un golan cu sufletul curat... Ca să-mi dau seama, până la urmă, cu cine am de-a face, un om fără principii.

Știa limbi străine și regreta întotdeauna când fura. Niciun furt n-a rămas neregretat.

N-aveai decât să observi că nu eram sincer în sentimentele mele. Cam bătea la ochi, draga mea...

Uite și tu ce sâni mici am. Am sâni mici și duc o viață monotonă. Cu asemenea sâni, la Nisa, pe Coasta de Azur... dacă i-aș fi fluturat în stațiunile balneare de-acolo...

Cum, adică? Nu suntem toți supuși acelorași legi? Nu toți ne naștem, trăim și suntem urmăriți de controlul financiar? Sunt unii care scapă?

Citat aleatoriu