45000 de franci. Cum 45000 de franci?

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Pușculița (1957).

Puteti regasi aceasta replica la minutul 00:16:40 in versiunea Radio a inregistrarii.

Contextul replicii

[...]

- Căsătoria, tinere, este... un nasture de palton... este o instituție care impune anumite îndatoriri.

- Vă asigur că toată viața...

- Ia să vedem cam ce-am avea...

- Am mai întâi biroul meu de notariat.

- Cinci aici și trei dincolo. Cât face?

- 45000 de franci. Cum 45000 de franci?

- Atâta l-am plătit.

- Tinere, mă-ncurci. Eu vorbesc de bănuți, dumneata de notariat. Așa nu mai merge.

- Mă duc să-i număr iar de la început în dormitor.

- Dar pot să am vreo speranță?

- Da, desigur, dacă Blanche te iubește...

- Cine naiba a băgat toți nasturii ăștia înăuntru?

[...]

Cele mai bune replici din film

Ba deloc! Acești bani aparțin comunității. Doar ea ne va putea hotărî destinația.

Păi sigur, fiindcă de-o vreme încoace, fără să-ți dai seama, te-ai făcut acră, certăreață, rea, insuportabilă.

Nu, nu... atunci nu ne însurăm.

Domnilor, nu cunosc sistem mai bun de-a deschide pușculițele decât prin spargere.

De ce vă schimonosiți așa? Zâmbim. Zâmbetul este oglinda unei conștiințe curate.

Citat aleatoriu

Citat din Pușculița (1957)

Citate sonore din piesa de teatru Pușculița de Eugène Labiche, însoțite de vocea unor mari actori români.

Actori (voci): Alexandru Giugaru (Champbourcy), Virgil Vasilescu (Colladan), Nicolae Gărdescu (Cordenbois), Tudorel Popa (Sylvain), Florin Vasiliu (Felix Renaudier), Nae Roman (Cocarel), George Groner (Comisarul), Maria Wauvrina (Leonida), Aurelia Sorescu (Blanche), Al. Alexandrescu Vrancea (Chelnerul), Rene Anie (Chalamel), Haralambie Polizu (Tricoche), Mircea Bașta (Barmanul), Minel Klepper (Agentul), Marcel Enescu (Baucantin), Niculescu Cadet (Joseph), Nicolae Stănescu (Joulot), Radu Beligan (Povestitorul)

Gen: Teatru radiofonic, Comedie

Data înregistrării: 1957

Descriere: Teatru radiofonic după comedia-vodevil "Caniota" (La Cagnotte) scrisă de dramaturgul francez Eugène Labiche și reprezentată pentru prima dată în anul 1864.