La urma urmei, aș fi foarte mulțumit Fericit chiar fiindcă...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Pușculița (1957).

Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:11:35 in versiunea Radio a inregistrarii.

Contextul replicii

[...]

- Uită-te la ea și spune și dumneata... Dumneata ai lua-o de nevastă?

- Ei, bineînțeles, dacă împrejurările ar fi...

- Fugi...! Fugi de-aici că nu te cred!

- Théophile, ești prost și obraznic ca întotdeauna.

- La urma urmei, aș fi foarte mulțumit Fericit chiar fiindcă...

- Daca-i știi ce caracter are... Nu-i pe lume femeie mai greu de suportat, mai morocănoasă, mai acră..

- Nu-i adevărat! Vă rog să nu-l credeți!

- Mofturoasă la mâncare...

- Mai încet! Poate să vă audă cineva.

- Adevărat... amatorul poate c-o fi pe alături, nenorocitul.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ba deloc! Acești bani aparțin comunității. Doar ea ne va putea hotărî destinația.

Păi sigur, fiindcă de-o vreme încoace, fără să-ți dai seama, te-ai făcut acră, certăreață, rea, insuportabilă.

Nu, nu... atunci nu ne însurăm.

Domnilor, nu cunosc sistem mai bun de-a deschide pușculițele decât prin spargere.

De ce vă schimonosiți așa? Zâmbim. Zâmbetul este oglinda unei conștiințe curate.

Citat aleatoriu

Citat din Pușculița (1957)

Citate sonore din piesa de teatru Pușculița de Eugène Labiche, însoțite de vocea unor mari actori români.

Actori (voci): Alexandru Giugaru (Champbourcy), Virgil Vasilescu (Colladan), Nicolae Gărdescu (Cordenbois), Tudorel Popa (Sylvain), Florin Vasiliu (Felix Renaudier), Nae Roman (Cocarel), George Groner (Comisarul), Maria Wauvrina (Leonida), Aurelia Sorescu (Blanche), Al. Alexandrescu Vrancea (Chelnerul), Rene Anie (Chalamel), Haralambie Polizu (Tricoche), Mircea Bașta (Barmanul), Minel Klepper (Agentul), Marcel Enescu (Baucantin), Niculescu Cadet (Joseph), Nicolae Stănescu (Joulot), Radu Beligan (Povestitorul)

Gen: Teatru radiofonic, Comedie

Data înregistrării: 1957

Descriere: Teatru radiofonic după comedia-vodevil "Caniota" (La Cagnotte) scrisă de dramaturgul francez Eugène Labiche și reprezentată pentru prima dată în anul 1864.