Pe vremuri, când veneam la Paris, trăgeam la hotelul Gaillardbois Și totdeauna dădeam portăresei un franc bacșiș. E cu neputință să nu-și aducă aminte de mine.

[ 0 ]

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Pușculița (1957).

Puteti regasi aceasta replica la minutul 01:24:02 in versiunea Radio a inregistrarii.

Contextul replicii

[...]

- Cu această marcă, voi trimite o scrisoare la Ferté-sous-Jouarre lui Baucantin, perceptorul, prietenul nostru.

- Îl voi ruga să ne trimită de îndată 500 de franci.

- Suntem salvați!

- Un moment... cer permisiunea să fac o observație.

- Unde o să ne trimită banii când n-avem domiciliu? Și din ce-o să trăim până atunci?

- Aveți răbdare. (2)

- Pe vremuri, când veneam la Paris, trăgeam la hotelul Gaillardbois Și totdeauna dădeam portăresei un franc bacșiș. E cu neputință să nu-și aducă aminte de mine.

- Și o să ne instalăm la hotelul Gaillardbois, o să trăim acolo confortabil, fără pretenții, până când vor veni cei 500 de franci.

- Ce spuneți de asta? Genial! Ești un înger!

- Nu. Nu sunt un înger... sunt dotat și-atâta tot.

- Mă duc să cumpăr o marcă. Intru într-o cafenea, cer toc și cerneală...

- Atenție la cheltuielile prevăzute!

- Tocul și cerneala se dau gratis.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ba deloc! Acești bani aparțin comunității. Doar ea ne va putea hotărî destinația.

Păi sigur, fiindcă de-o vreme încoace, fără să-ți dai seama, te-ai făcut acră, certăreață, rea, insuportabilă.

Nu, nu... atunci nu ne însurăm.

Domnilor, nu cunosc sistem mai bun de-a deschide pușculițele decât prin spargere.

De ce vă schimonosiți așa? Zâmbim. Zâmbetul este oglinda unei conștiințe curate.

Citat aleatoriu