Dar nu-i nevoie de preț. E din bunătatea inimilor și din prisosul nostru, că noi ce să facem cu atâtea, la câte posturi ținem?

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic S-a constatat pe plan mondial că bărbații sunt mai proști decât femeile.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:34:12.525 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Și atunci, după cum ne-a sfătuit un domn poposit pe la noi, venirăm încoace cu bani pregătiți. 50000 ne-a îndemnat să avem. Și uite, i-am adus cu mine. Sub mantie țin hârtiile astea, nou-nouțe. Că bani avem îndestulători, ce să facem noi cu ei?

- Pune bancnotele înapoi, lasă chestia asta.

- Dar să știi că niște păstrăv proaspăt, ceva conopidă, poate niște caș, un miel, m-ar interesa și pe mine.

- Unde este schitul vostru?

- Dar ți-aduc eu, doamnă scumpă. Vin eu cu ce ți-e de nevoie. Numai să-mi zici ce și cum. Și peste o săptămână mă aflu aici cu toate cele de trebuință.

- Zău? Și cam la ce prețuri?

- Dar nu-i nevoie de preț. E din bunătatea inimilor și din prisosul nostru, că noi ce să facem cu atâtea, la câte posturi ținem?

- Da, da... e o propunere interesantă. Atunci, hai să-ți arăt unde stau. La ce ușă să suni.

- Doamnă dragă, dacă te îndeamnă inima spre atâta milostivire, răsplătită să fii, merg cu dumneata în casă... bineînțeles, devreme ce mă poftești.

- Dar ia rogu-te și hârtiile astea cinci și păstrează-le la domnia ta până voi veni eu iară. C-am auzit de relele ce bântuie orașul și mi-e să nu le scoată din sân vreunul care fură fără să simt măcar. Da, da, da, mă rog, bine. Hai, dă-le încoace.

- Ți-o fi și foame? Ai mâncat azi?

- Eh, hai să-ți dau! Îți fac și-o cafea. Dar să știi că mai mult de un ceas nu putem rămâne împreună. Că și așa am întârziat unde aveam treabă.

- Stăm cât hotărăști domnia ta. După cum vei fi și de mulțumită de mine.

[...]

Citat aleatoriu