Mă disprețuiam atât de mult... Dar cum mă-nvinuiai și... Nu, nu, nu, mă disprețuiam atât...

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Să îmbrăcăm pe cei goi (1970).

Puteți regăsi această replică la minutul 01:00:46 în versiunea Radio a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Bine, dar ce trebuie să credem noi? Că n-am mințit ca să trăiesc! Atât! Dar pentru ce atunci? Ca să mor!

- Da, da... înțelegi acum?

- Ți-am strigat-o, Franco

- Atunci când am spus acea minciună, totul era sfârșit pentru mine și-am spus-o tocmai din cauza asta

- Tu n-ai vrut să crezi și-aveai dreptate. Nu m-am gândit deloc la tine

- Nu m-am gândit că-ți voi tulbura, că-ți voi răvăși astfel viața

- Mă disprețuiam atât de mult... Dar cum mă-nvinuiai și... Nu, nu, nu, mă disprețuiam atât...

- Că nu credeam posibil să-ți pricinuiesc toate aceste supărări

- Ți-am răvășit viața! Și pe-aceea a logodnicei tale și știam, știam... că nu trebuie s-o fac, că nu mai aveam dreptul fiindcă....

- Știi de la nevasta domnului consul, nu-i așa? Da...

- Am prevăzut-o!

- Și el a venit aici să nege, nu-i așa? Da. Vezi?

- Iată de ce... și tu chiar... Și eu.... Hm!

[...]

Cele mai bune replici din film

Iertați-mă, dvs. credeți că eu trebuie să joc aici rolul imbecilului? Nicidecum! Dar vă înșelați!

Toate grațioasele surprize pe care sufletul ți le pregătește când palpită, când vibrează în fervoarea acelor momente, eliberat de orice frâu, dezlegat de orice reflexie, arzând fascinat în flacăra visului

Mă distrez doar, arătându-vă cât e de frumoasă, de minunată, această comedie a unei minciuno descoperite!

Un roman, fetițo, ori îl scrii, ori îl trăiești

Află că am coborât în stradă și m-am oferit primului trecător!

Citat aleatoriu