Cheltuiești o grămadă de bani făcând excursii, de sacrifici, îți hârbuiești mașina prin văgăuni ca până la urmă să te trezești și amendat.

— (Dem Rădulescu)

1
2
3
4
5

[ 1 ]

călătorie dem rădulescu

Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Salutări din vacanță.

Puteți regăsi această replică la minutul 00:47:15 în versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Oameni buni, în momentul acela s-a produs incredibilul. Acel fapt oripilant pe care mintea lucidă refuză să-l accepte.

- Insul despre care v-am spus că, în ciuda înfățișării, era îmbrăcat civil, a dus mâna la buzunarul de la spate, a smuls de acolo carnetul de procese-verbale și, înspăimântător, m-a amendat cu 2000 de lei.

- 2000 în cifre și litere. Niciun bănuț mai puțin.

- Dar asta nu e totul.

- Nepricopsiții de gură-cască, la protestele mele pe deplin justificate, au început să se agite și să afirme că am scăpat prea ieftin și că meritam să mă bage în penal.

- Iată la ce ostracizări poate fi supusă o fire simțitoare ca a mea, îndrăgostită de natură și de frumusețile înconjurătoare.

- Cheltuiești o grămadă de bani făcând excursii, de sacrifici, îți hârbuiești mașina prin văgăuni ca până la urmă să te trezești și amendat.

- Și pentru ce, mă rog?

- Pentru o amărâtă de stalactită din care se găsesc în peșteri cu sutele.

- Auzi, 2000 de lei! Păi toate stalactitele pe care le-am văzut în peștera aceea nu valorează atât, că astea cresc în stare naturală, necheltuindu-se nicio lețcaie pentru cultivarea și întreținerea lor.

- Se gândesc ei oare la bieții colecționari care, pentru pasiunea lor, fac sacrificii enorme?

- Cum ai putea dovedi celor care-ți trec pragul casei că ai vizitat cutare peșteră dacă nu ai avea să le prezinți o bogată colecție de stalactite și stalagmite?

- Adunată cu strădanie, pasiune și migală în ani și ani de peregrinări.

[...]

Cele mai bune replici din film

Se întâmplă uneori în viață să fii victima inocentă a unor fapte reprobabile, adevărate atentate la nobila idee de moralitate, fapte care, prin absurditatea lor, umplu sufletul de oroare și revoltă.

Pentru proștii ăia de țânțari? -Proști, proști, dar mulți.

Cum se poate, frate, să faci una ca asta? Vezi, dacă ești cu ochii plin de rimel? Ți s-a împupăzat văzul.

Georgescu? Ha! Măgarul ăla de mă înjură pe toate potecile? Nici să nu mai aud de el.

Eu pot să râd și de mine, însă nu-mi face plăcere.

Citat aleatoriu