- Numele ei e Maria.
- Maria și mai cum?
- Dă-l încolo de nume de familie! Maria ajunge.

Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Școala bârfelilor (1957).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:35:08 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Așa se explică marea decădere a veacului. Mulți dintre cunoscuții noștri au gust, au spirit și sunt curtenitori, dar, dracu să-i ia! nu beau!

- Așa e, se-nfruptă din toate bunătățile din lume, dar nu știu să guste un pahar cu vin și-o vorbă de duh. Conversația lor seamănă cu apa minerală pe care o beau. Searbădă, fără buchet...

- Și-n afară de asta, vinul e adevărata ispită a unui îndrăgostit. Numai cu ajutorul lui îți poți cunoaște propria ta inimă.

- Umple o duzină de pahare în cinstea unei duzini de fete frumoase și aceea al cărei chip îl vezi în pahar va fi stăpâna ta!

- Fii sincer, Charles, și spune-ne pe cine iubești. Trebuie să bem în cinstea ei, nu?

- Turnați, neisprăviților.

- Numele ei e Maria. -Maria și mai cum? -Dă-l încolo de nume de familie! Maria ajunge.

- Uitați-vă la Harry cum se frământă. Asta înseamnă că și el iubește. Să închinăm și-n cinstea iubitei lui. Chiar dacă n-ar avea decât un singur ochi...

- Am aflat că știi un cântec pentru care ți se vor ierta toate păcatele pe care ai de gând să le faci.

- O să cânt!

- În cinstea rușinoaselor codane, dar și-a trecutelor văduvioare, a fandositelor curtezane și-a gospodinelor prea strângătoare...

- În cinstea fetelor cu dulci gropițe și-a celor ce nu le-au avut vreodat', a fetelor cu ochi de albăstrițe și-a nimfei ce privește-ncrucișat...

- În cinstea fetelor cu piept de nea și a zburdalnicelor țigăncușe, în cinstea bietelor soții vom bea și-a domnișoarelor prea jucăușe...

[...]

Citat aleatoriu