Dar nu-nțelegi că tocmai conștiința nevinovăției mele este aceea care...?

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Școala bârfelilor (1957).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:48:57 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Ar fi bine s-o lase pe Maria să se mărite cu Charles. În felul acesta se va convinge că nu există nimic între mine și el. Nu ești de părere?

- Și ce zici de prietena noastră care a răspândit tot felul de vorbe pe socoteala mea, fără niciun temei... Uite, asta mă scoate din sărite.

- Bineînțeles, doamnă, ceea ce supără este că sunt lipsite de temei. Când unei calomnii i se dă crezare, nu există o consolare mai mare decât să știi că e îndreptățită.

- Atunci, poate le-aș ierta răutatea.

- Dar să mă atace pe mine, care sunt nevinovată, asta-i de-a dreptul monstruos.

- Draga mea, când un soț începe să-și bănuiască soția fără să aibă niciun motiv, datoria ei e să-i ofere motive. De fapt, cred că ar fi un act de delicatețe față de el.

- Dar nu-nțelegi că tocmai conștiința nevinovăției mele este aceea care...?

- Aici este marea greșeală. Ce te face pe dumneata să nu ții seama de părerea lumii? Tocmai această conștiință a nevinovăției dumitale.

- De ce nu-ți pasă de felul în care te comporți? Din cauza conștiinței nevinovăției dumitale.

- De ce te-nfurii când Sir Peter nu mai are încredere în dumneata? Tot din cauza conștiinței nevinovăției dumitale.

- Ei, bine, ar fi de-ajuns să faci un singur pas greșit și totul s-ar îndrepta dintr-o dată.

- Nici nu-ți închipui cât de prudentă ai deveni și cum te-ai strădui să faci totul pe placul bărbatului.

- Da... Va să zică, rețeta dumitale e să păcătuiesc, pentru a-mi păstra buna reputație?

[...]

Citat aleatoriu