Și în sat, mai ales iarna, clăcile se țineau în lanț, iar copiii se cuibăreau într-un colț de odaie și dădeau cu osârdie să se întreacă la tors, la pieptănuș, la năvădit, la făcut țevi cu sucala și la tors cu roata.
Fragment audio de 20 secunde din piesa de teatru radiofonic Școala din Humulești (1963).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:01:49.415 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Cu asta se hrănesc mai mult humuleștenii, răzeși fără pământuri.
- Și în sat, mai ales iarna, clăcile se țineau în lanț, iar copiii se cuibăreau într-un colț de odaie și dădeau cu osârdie să se întreacă la tors, la pieptănuș, la năvădit, la făcut țevi cu sucala și la tors cu roata.
- Frăsino!
- Nu mai cotcodăci ca o găină când se scoală de pe cuibar.
- Ai tors ca vai de capul tău și te lauzi cârâind pe alții.
- Măi Ionică! Ionică, n-auzi tu?
- Ei, mamă, eu nu mă duc. Să se ducă Zahei. Nu pot lăsa sucala.
[...]