Eu l-am auzit pe Ionică de vreo două ori, dar nu știu cum, dar parcă a doua oară când o povestit-o, Capra cu trei iezi, o potrivit vorbele mai altfel ca întâi și cădea povestea mai frumos.
Fragment audio de 14 secunde din piesa de teatru radiofonic Școala din Humulești (1963).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:09:17.129 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Are să învețe, n-ai grijă. Și-a fi cinste și ajutor casei.
- Le povestește celorlalți copii. Povestea o știe de la dumneata.
- Capra cu trei iezi. Copiii nu se mai satură de ea. Ei știu pe de rost stihurile din ea. Le place.
- Păi cum să nu le placă? Povestea nu rămâne poveste în gura oamenilor decât când place.
- Eu l-am auzit pe Ionică de vreo două ori, dar nu știu cum, dar parcă a doua oară când o povestit-o, Capra cu trei iezi, o potrivit vorbele mai altfel ca întâi și cădea povestea mai frumos.
- Asta-i semn că trage a om de carte.
- Sunt și eu ceva bine din Ionică al meu. Și eu, ca femeie.
- Apoi, dragă Smarandă, tu cu sufletul tău de mamă...
- Bine, bine, eu înțeleg. Foarte frumos. Lupul era dușman, dușman prefăcut.
[...]