Da, crâșmarul satului n-are nevoie de oameni luminați, că ei fug de cârciumă.

1
2
3
4
5

[ 1 ]

Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Școala din Humulești (1963).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:22:14.763 în înregistrarea originală.

Contextul replicii

[...]

- Nu te gândi la ce folos tragi dumneata. Dumneata ești tată. Gândește-te la folosul copilului, nu la folosul dumitale.

- Școala e lumină.

- Ei, mai lăsați-mă! Cum trăiesc și eu și femeia și cum au trăit și părinții, gospodari cinstiți de toată lumea, apoi o trăi și Ionică, om în satul lui și fără carte.

- Mă gândesc că un om muncitor ca dumneata stă alături...

- N-aș vrea să trec de om care bârfesc.

- Știți dumneavoastră cine mârâie împotriva școlii? Știi dumneata, bade Ștefan, cu cine te iei de mână?

- Da, crâșmarul satului n-are nevoie de oameni luminați, că ei fug de cârciumă.

- Te iei de mână cu vornicul Nic-a Petrei, că vornicul face negustorie cu hurta, cumpărând de la oameni de aici ieftin și vânzând în altă parte scump.

- Vornicul n-are nevoie de oameni luminați, că altfel nu i-ar putea înșela.

- Și ești alături de popa Oșlobanu din capul satului. Nici el nu vrea școală, că vrea ca oamenii să rămână fără lumină și să-i înmulțească veniturile lui din slujbe, care mai de care ieșite din zodia diavolului...

- Că popa Oșlobanu învârte rugăciunile pentru toate parascoveniile și vin proștii la dânsul ca la vrăjitoare.

- Eh, ai văzut cu cine ești alături?

- Vai, Ștefane, da' nu ne fă de rușine casa!

[...]

Cele mai bune replici din film

Că popa Oșlobanu învârte rugăciunile pentru toate parascoveniile și vin proștii la dânsul ca la vrăjitoare.

Păi cum să nu le placă? Povestea nu rămâne poveste în gura oamenilor decât când place. -Firește. S-o izvodit că i-o plăcut cui i-o scornit-o întâi și o rămas pentru că i-o plăcut cui o ascultat-o.

Dar și sărac așa ca în anul acesta, ca în anul trecut și ca de când sunt, n-am fost niciodată!

Unde-ai văzut babă frumoasă și băiet să nu-i placă scăldatul?

Vreau să citesc. Și de-oi citi puțin, mi s-or părea lumini de stele. Și de-oi citi mai mult, mi s-o părea lumina lumii. Și de-oi fugi cu ochii, înțelegând rând după rând, mi s-o părea c-o răsărit soarele în mine.

Citat aleatoriu