Pe cheiul gârlei ne stă o cocioabă, din care nu mai putem scoate nimic. Vreau să o dărâm și să clădesc o casă nouă, cu intrare, cu gang și balcon, bună pentru doftori sau avocați. Deodată o să ne sară chiria și de acolo. S-o fac?
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 00:41:26.182 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Ipoteca o facem pe timp scurt, s-o plătim din recolta de toamnă. Și fabrica rămâne a noastră.
- Ia te uită... Deci e mai isteț fiul meu decât mine, Iancule?
- Dar tot nu mi-ai spus pe care din toate.
- Fă tu, Iancule. Alege tu cum e mai bine. Ia banii și dă-i băiatului să înceapă.
- Bun băiat, Iancule? Ce zici?
- Aș cere numai îngăduința să schimb câte ceva și în casele pe care le avem.
- Pe cheiul gârlei ne stă o cocioabă, din care nu mai putem scoate nimic. Vreau să o dărâm și să clădesc o casă nouă, cu intrare, cu gang și balcon, bună pentru doftori sau avocați. Deodată o să ne sară chiria și de acolo. S-o fac?
- Dar în casa veche, nu stă nimeni acum?
- Mai mult ne țin dările și cârpelile, că numai fierarul plătește.
- Și unde o să se ducă bătrânul?
- Încă o nenorocire, Iancule? Nu, nu. Bine, dar știu și eu...
- Ce-ar fi, coane Barbule, dacă l-am chema iarăși în slujbele cele vechi pe Dorodan?
[...]