Nu i-a fost dată învățătura, dar va fi o soție vrednică și o creștem, după vechile obiceiuri creștinești. Ne dăm toată osteneala...
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:00:50.082 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Ah, să știi, dragule, că dacă nu vorbești cu bătrânul și nu mă răzbuni, înseamnă că nu mă iubești.
- Italianul cere bani și iar bani.
- Știi că ne leagă o veche și statornică prietenie.
- Ești mulțumit de cum crește Amelica?
- Nu i-a fost dată învățătura, dar va fi o soție vrednică și o creștem, după vechile obiceiuri creștinești. Ne dăm toată osteneala...
- Am auzit de întâmplarea aceea, Iancule.
- N-am vrut să-ți mai spun, Măria ta, ca să nu te supăr.
- Și când te gândești, Iancule, că poartă același nume cu mine.
- Și Mița e o femeie cinstită, la casa ei, iar Amelica e și ea, domnișoară mare.
- Îți cer iertare în numele boierului Barbu.
- Cere-mi orice, Iancule, numai să uităm ceea ce s-a întâmplat.
[...]