Dobitocul... Parcă își presimțea sfârșitul. Alerga în toate părțile schelălăind, se ascundea, îi era frică. A trebuit să umblu după el ca după o sălbăticiune.
Fragment audio de 11 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:09:35.355 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Și la o adică de ce o fi venit, Iancule, la dumneata?
- Cu ce ți-ai omorî, Măria ta, cățeaua, dacă ar trebui să o omori?
- Ce spui? Taci! Taci, Iancule, taci!
- Fantoche! Fantoche, vino aici!
- Că eu în el am tras. Am tras cu sete, să mă răzbun de nenorocirea pe care a dus-o pe capul nostru.
- Cum? Ți-ai omorât câinele? Ai avut tu puterea asta?
- Dobitocul... Parcă își presimțea sfârșitul. Alerga în toate părțile schelălăind, se ascundea, îi era frică. A trebuit să umblu după el ca după o sălbăticiune.
- Simțeam că dacă nu se întâmplă mai iute și mie îmi scade puterea.
- În cele din urmă, l-am încolțit după niște zăcători.
- Văzând că am gând rău cu el, încearcă să se apere. Rânji și vru să se dea.
- Și, fără milă, fără durere, am sărit ca în ajutorul omului și am tras.
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu