Fragment audio de 4 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:16:13.650 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Atunci, ca să-l momesc pe zaraf să dea banii, am mărit moșia. Zaraful n-avea decât să caute și să vadă. N-a căutat și-a dat banii. Asta înseamnă că era înțeles cu tot ce sta scris.
- Ce am făcut eu atunci a fost bunătate pentru boier, bă! N-a fost lucru necinstit. Și nimeni nu s-a plâns, ai înțeles?
- Acum, însă, când ești și tu la mijloc, că toate hârtiile trec prin mâna ta, vreau să fie treabă rânduită și dreaptă, Manole. Că de-aia mi-ești fin și de-aia te iubesc.
- Sărut-mâna, nașule.
- Vin să te cinstesc, mă. Hai să pup mâna Miții.
- Acum, Mițo, ne vedem tăria.
- Îmi trebuie bani. Și-o să-i găsesc.
- Vreau să iau eu moșia. Fără ei.
- Cutezi? Ai să poți? Ce scamatorie ai să mai faci iar?
- E, nu e vrăjitorie, ci numai muncă și pricepere, să ajungi. Dovadă că am izbutit mult, puțin, să ies la lumină.
- De ce să n-am și eu pământ cum are boierul? Ce, n-o să vrea să stea pământul la mine? Ba ai să vezi c-o să vrea. Și atunci când o fi să-l am, câtă trecere are bătrânul Barbu, și noi vom avea.
- Așa că vezi, averea, ori încotro o apucă, e bine apucată.
- Dar știu eu că altceva ai să-mi spui: că el tot mai e departe înaintea noastră. Nu prin câte are, dar prin câte știe. Aici ai dreptate!
[...]
Cele mai bune replici din film
Citat aleatoriu