Și slavă Domnului, numai eu știu cât am ascultat pe la uși, cât am iscodit slugile, cât am tras cu ochiul pe după perdele și câte tălpi am tocit alergând zi și noapte să-ți aduc de veste ce se mai petrece prin pofta domniței și prin mintea bătrânului.
Fragment audio de 13 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:28:01.737 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Da eu nu sunt bleagă ca nevastă-ta! Asta s-o știi.
- Ei, femeie! Bagă-ți mințile-n cap cu cine vorbești!
- Faci pe grozavu acu, după ce te-ai văzut boier și tu, aci, la moșie! Of, of.
- Că nu se dumireau nici țăranii și m-au întrebat ziua întreagă dacă e adevărat că e moșia ta.
- Cum m-ai adus, am și început să te laud.
- Și slavă Domnului, numai eu știu cât am ascultat pe la uși, cât am iscodit slugile, cât am tras cu ochiul pe după perdele și câte tălpi am tocit alergând zi și noapte să-ți aduc de veste ce se mai petrece prin pofta domniței și prin mintea bătrânului.
- Că Păuna multe cusururi o fi având, dar proastă nu e!
- Și acuma vrei să faci din fiica ta domnișoară, să i-o dai de zestre!
- Halal de-așa domnișoară, și halal de boier!
- Taci odată, taci, că abia am adormit, nici n-aud ce spui.
- Și de moartea lui Dorodan, câte s-au spus... Că ești un criminal, că ai dat drumul anume la câine.
[...]