Nu-mi place, Iancule, italianul adus de Bubi.
Fragment audio de 3 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 01:34:38.509 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Cu bătaia ochiului stâng știi o întâmplare rea.
- Uite, norocul și nenorocul se joacă pe spițe și neamuri. Iar cafeaua...
- La urma urmei, ce ți-e scris, în frunte ți-e pus, Amelico, tată!
- Amelico, tată, dar aș vrea să te văd mai vioaie, cu fetele, cu prietenele, cu...
- Care fete, tată? Care prietene? Am eu, tată, așa ceva?
- Și acum, la afaceri. La boier.
- Nu-mi place, Iancule, italianul adus de Bubi.
- Italianul cu părul roșu, pistruiat, guraliv și mirosind a mahorcă.
- De, boierule, e adus de conul Bubi de la...
- Ai fost și tu prin ateliere?
- Dar nu știu de ce Bellini, francmasonul ăsta, și-a ales pentru ateliere moșia din Vâlcea.
- Am pus temeliile, pe italieni și vienezi i-am găzduit în case ușoare de lemn.
- Bubi a dus o activitate suspect de intensă. Hărnicia lui mi-a dat de bănuit. Eh, ciudat.
[...]