Dimpotrivă, dimpotrivă, ne trebuie ceva mare, ceva frumos, ceva care să nu se mai fi făcut, știi? Așa, vreo ultimă dorință, vreo danie, vreo ultimă vorbă de-a mortului.
Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 02:09:35.938 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Auzi, doctore, să nu ne ocolești. Te așteptăm!
- Poftiți pe aici, domnilor! Poftiți, domnilor jurnaliști! Catafalcul e alături.
- Vreți să mă întrebați ceva, domnule jurnalist?
- A, dumneata, coane Iancule, multe știi și multe mi-ai putea spune!
- N-ai avea așa, ceva care să fie ca o bombă la catafalcul mortului? Știi, pentru ziar?
- A, nu, nu e ce crezi dumneata, nu! La naiba, doar sunt și eu conservator!
- Dimpotrivă, dimpotrivă, ne trebuie ceva mare, ceva frumos, ceva care să nu se mai fi făcut, știi? Așa, vreo ultimă dorință, vreo danie, vreo ultimă vorbă de-a mortului.
- Ca să vedeți cine era... Că nimeni nu l-a cunoscut.
- Pfuu! Admirabil, admirabil, coane Iancule!
- A fost un suflet mare, Dumnezeu să-l ierte, și dumneata, omul lui.
- Baronul Barbu a murit strigând: Justiția nu se înșală niciodată!
[...]