- Florica, n-auzi?
- Cine e?
- Eu sunt.
Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Sfârșit de Veac în București (1970).
Puteți regăsi această replică la minutul 02:15:05.322 în înregistrarea originală.
Contextul replicii
[...]
- Că ea aici cunoaște toate prăvăliile.
- Bine, bine, asta nu-i greu. Las că am eu grijă.
- Logodnele lungi nu sunt bune!
- Avem bani să ne îngrijim de toate. Că de ce să mai aștepte copiii?
- Și dacă o vrea, poate să vină și Bubi. Să vină și el. Pe unde o mai fi oare?
- Florica, n-auzi? -Cine e? -Eu sunt.
- A, conița nu mai e nicăieri, pentru că a plecat!
- Ce? A plecat? Când? Unde? Cu cine?
- Și nu ți-a spus nimic, niciun cuvânt pentru mine?
- Dar ce, vă e rău, conașule? Parcă vă clătinați!
- A, era să uit. Conu Iancu v-a lăsat vorbă de nuntă. Se mărită Amelica cu doctorul Matei Sântu.
[...]