Nu sunt tristă, dragă... mă gândeam numai c-am uitat acasă bigudiurile, rochia de seară și portmoneul tău cu bani.
Fragment audio de 9 secunde din piesa de teatru radiofonic Spre Vârful cu Dor cu momente de umor.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:20:29 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Glumești, sigur... Păi, fără cârlig, fără momeală, fără plută?
- Ce faci, de ce arunci furios peștele înapoi în apă?
- Nu sunt tristă, dragă... mă gândeam numai c-am uitat acasă bigudiurile, rochia de seară și portmoneul tău cu bani.
- Dar ochelarii mei de soare nu cumva știi unde i-am pus?
- Tăticule, spune-mi ce are doi ochi verzi, zece picioare și aripioare galbene?
- Ei, asta-i acuma! De unde să știu? Spune-mi tu ce e.
- Păi, nu știu nici eu, dar asta ți-a intrat adineauri sub mânecă...
[...]
