Nu te mai osteni. Să-ți spun eu de ce ai venit. Pentru că-ți place să vii la gară. Îți place să te uiți când trec trenurile. Nu-i așa?

1
2
3
4
5

[ 1 ]

gară mihail sebastian radu beligan tren

Fragment audio de 12 secunde din piesa de teatru radiofonic Steaua fără nume (1965).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:10:09 in versiunea Bandă a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Poate. Poate că n-a știut.

- Să vedeți, domnule profesor...

- Cum n-a știut? N-am pus afiș la școală și-am dat dispoziție să-l copieze pe caiet de 75 de ori? Nu l-ați învățat pe dinafară în ora de educație?

- Atunci ce cauți la gară, Zamfirescu? Ce cauți aici?

- Să vedeți, dom'șoară, mama... Vreau să spun, tata... Adică, o mătușă... O scrisoare... Un colet... Da, da, un colet...

- Nu te mai osteni. Să-ți spun eu de ce ai venit. Pentru că-ți place să vii la gară. Îți place să te uiți când trec trenurile. Nu-i așa?

- Plângi Zamfirescu. Plângi că ai de ce. Ai să vezi tu mâine după conferință. Te dau afară.

- Dom'șoară vă rog.

- Taci! Șterge-ți ochii. Pleacă. Du-te acasă.

- Stai! Stai un minut să mă duc să văd dacă nu e cineva pe peron. Ne faci de râsul târgului.

- D-ră Zamfirescu, nu este poate momentul să ți-o spun, dar teza d-tale pe al treilea, la cosmografie, este... este mizerabilă.

- Se poate, domnișoară, să spui d-ta, că Orion este o planetă? Că Jupiter e un satelit? Și Cometa lui Halley e o stea căzătoare?

[...]

Cele mai bune replici din film

Dar sunt seri când tot cerul foșnește de viață, când pe ultima stea, dacă asculți bine, auzi cum freamătă păduri și oceane - fantastice păduri și fantastice oceane,

Am patru minute întârziere, coniță. Nu mai pot să stau. Eu sunt accelerat.

Cucu? O cheamă Cucu?

Aventura asta ridicolă, care se numește viața noastră, se repetă altfel, de la început, sub același cer, dar cu alt noroc.

Când liliacul alb în Ianuarie nu e destul de alb? Să te găsesc acum într-un mizerabil târg de provincie, leșinând de fericire cu o sorcovă în brațe?

Citat aleatoriu