O să-i auzim glasul? N-o să ne mai lase niciodată liniștiți!
Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Tapaj nocturn.
Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:52:58 in versiunea Bandă a înregistrării.
Contextul replicii
[...]
- Pe o parte a plicului se găsește următoarea mențiune scrisă chiar de propria mână a defunctului...
- Înregistrată de mine însumi cu scopul de a-mi plăti o poliță...
- Testamentul lui e depus la mine la birou de mai bine de zece luni.
- Nu... Presupun că e vorba de un discurs postum, un fel de mesaj adresat familiei.
- Uite aparatul, unde să-l pun?
- O să-i auzim glasul? N-o să ne mai lase niciodată liniștiți!
- Și tu bei? Ce tot învârtești acolo de-ți respirația?
- Vreau să-l aud cântând pe bunicul!
- Bine, papa, așteptați voi numai să mă fac mare, bandă de tâlhari! Și promit c-o să vă scot sufletul!
[...]
