Domnule profesor, nu cumva... nu cumva ați venit pentru onorar?

1
2
3
4
5

[ 1 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:05:35 în versiunea Vinyl a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Cu domnul director? Și eu aș vrea, dar nu vine decât la zile mari. Când i se năzare.

- Totuși, eu trebuie să-l văd... E ceva de extremă im portanță.

- Atunci, știu eu? Să vorbiți cu secretarul de redacție, cu domnul Ștefănescu.

- Sau, și mai bine... dacă sunteți grăbit, mai faceți dumneavoastră un tur, două, pe stradă și reveniți.

- Mai bine așa. Tot am de făcut o târguială jos la librărie. Mă duc și mă întorc.

- Am onoarea să vă salut.

- Domnule profesor, nu cumva... nu cumva ați venit pentru onorar?

- Se plătește?

- La drept vorbind, eu am venit pentru cu totul altceva. În sfârșit, mare lucru n-o să fie, dar, oricum, o mie, două mii tot... N-aș vrea să credeți... La mine e o chestie de principiu...

- Uite ce, domnule profesor. Ca să nu vă mai pierdeți vremea cu formalitățile, lăsați aici 100 de lei pentru timbre, impozit și celelalte angarale și când veniți înapoi, vă prezentați la ghișeu și încasați banii.

- Poftim suta. Dar n-aș vrea să vă osteniți atâta pentru mine. Sunteți prea amabil. Vă mulțumesc. Vă salut.

- Hă! I-ai luat suta!

[...]

Cele mai bune replici din film

Ascultă, să vorbim sincer ca între bandiți. Ca între doi bandiți onorabili. Spune: Ce vrei? Cât vrei?

Tu nu te-ai întrebat niciodată: din ce o fi trăind? Gazeta. Gazeta noastră.

Dacă nu știi cum se face un șantaj, lasă pe alții. Ai publicat un articol... Foarte bine. Am înțeles, am venit. Dar ce nevoie mai aveai de Radio?

Toate gazetele au un miros. Vă spun eu, că doar sunt vechi în presă. Dar a noastră are parcă alt miros. Parc-ar fi gaz. Parc-ar fi pucioasă. Biata nevastă-mea o simte de la o poștă.

De scos, o scoatem noi. De citit... o citim tot noi. Dar de plătit, zău, nu cred să plătească cineva.

Citat aleatoriu