Primejdios? Nu văd de ce.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 5 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:14:53 în versiunea Vinyl a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Luați loc. Cu ce vă pot servi? Ștefănescu.

- Vedeți, în general eu nu citesc ziare.

- Mi s-a arătat însă în ziarul Deșteptarea un articol, semnat cu numele meu.

- E un articol ce trebuia să apară într-o revistă de specialitate. Revista de istorie antică. Nu înțeleg cum a ajuns la dv., într-o gazetă zilnică de informație, de politică.

- Înțelegeți că mi-e penibil... ca articolul meu care aduce o contribuție absolut nouă la istoria lui Alexandru cel Mare... să apară așa cum a apărut.

- E penibil și poate chiar, în anumit fel, primejdios.

- Primejdios? Nu văd de ce.

- Vedeți... eu sunt conferențiar la Facultatea de litere...

- Catedra de istorie...

- S-ar putea crede că am publicat acest articol într-adins, într-un ziar politic, ca să exercit o presiune asupra cercurilor universitare ca să fiu avansat.

- Nu cred că s-ar putea interpreta astfel. Dar de vreme ce-a apărut... Acum ce putem să mai facem?

- De vreme ce-a apărut dintr-o eroare, ați putea da o dezmințire.

- O gazetă serioasă nu-și dă singură dezmințiri.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ascultă, să vorbim sincer ca între bandiți. Ca între doi bandiți onorabili. Spune: Ce vrei? Cât vrei?

Tu nu te-ai întrebat niciodată: din ce o fi trăind? Gazeta. Gazeta noastră.

Dacă nu știi cum se face un șantaj, lasă pe alții. Ai publicat un articol... Foarte bine. Am înțeles, am venit. Dar ce nevoie mai aveai de Radio?

Toate gazetele au un miros. Vă spun eu, că doar sunt vechi în presă. Dar a noastră are parcă alt miros. Parc-ar fi gaz. Parc-ar fi pucioasă. Biata nevastă-mea o simte de la o poștă.

De scos, o scoatem noi. De citit... o citim tot noi. Dar de plătit, zău, nu cred să plătească cineva.

Citat aleatoriu