Proiectul e în cartoanele mele de un an. Credeam că nu-l știe nimeni. Văd că m-am înșelat.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 8 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:28:24 în versiunea Vinyl a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Ascultă mai departe.

- Vom arăta altă dată - vezi, altă dată - și păstrăm în acest scop probe pe care preferăm a nu le destăinui pentru un moment - pe ce se-ntemeiază convingerea noastră..

- Între Protar și Carun itinerarul eroului nostru a cunoscut faze insuficient studiate și care ar merita să fie aduse la lumină.

- E clar, nu? Plătești sau aduc la lumină.

- E o prostie. O confuzie. O eroare.

- Dar ce nu înțeleg e de unde ai dumneata informații asupra afacerii Protar?

- Proiectul e în cartoanele mele de un an. Credeam că nu-l știe nimeni. Văd că m-am înșelat.

- Tocmai de aceea am venit să te întreb: ce știi? Cât știi? Și cât vrei pentru ceea ce știi?

- De vrut aș vrea mult, dar nu știu nimic.

- Prin urmare, refuzi.

- Îmi arăți un articol idiot, scris dracu știe de cine... Alexandru Andronic! Cine o mai fi și ăsta...

- Nu știi cine e?

- Joci tare, mai tare decât credeam. Dar greșești, te previn. Eu știu să lupt.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ascultă, să vorbim sincer ca între bandiți. Ca între doi bandiți onorabili. Spune: Ce vrei? Cât vrei?

Tu nu te-ai întrebat niciodată: din ce o fi trăind? Gazeta. Gazeta noastră.

Dacă nu știi cum se face un șantaj, lasă pe alții. Ai publicat un articol... Foarte bine. Am înțeles, am venit. Dar ce nevoie mai aveai de Radio?

Toate gazetele au un miros. Vă spun eu, că doar sunt vechi în presă. Dar a noastră are parcă alt miros. Parc-ar fi gaz. Parc-ar fi pucioasă. Biata nevastă-mea o simte de la o poștă.

De scos, o scoatem noi. De citit... o citim tot noi. Dar de plătit, zău, nu cred să plătească cineva.

Citat aleatoriu