Uneori, la curs, ascultându-te cum vorbeai despre el, aș fi vrut să te întrerup, aș fi vrut să strig.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:39:59 in versiunea Disc vinil a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Eu îl cunosc pe Alexandru, înțelegi? Îl cunosc!

- În vis. Îi cunosc vocea. Îi cunosc privirea. Ochii lui calzi și umezi.

- Cu ce orgoliu își ridica fruntea spre stele!

- Cu ce sfidare își lăsa capul pe spate!

- Dar niciunul n-a văzut ca mine. Nici dumneata nu l-ai văzut niciodată.

- Uneori, la curs, ascultându-te cum vorbeai despre el, aș fi vrut să te întrerup, aș fi vrut să strig.

- Vorbeai cu indiferență despre lucruri amețitor de frumoase. Cum puteai fi așa de rece, așa de absent?

- Ce vrei? Eu sunt un profesor. Eu n-am viziuni. Eu nu mă întâlnesc noaptea în vis cu Alexandru cel Mare.

- Cu atât mai rău pentru dumneata.

- Și totuși, astă-toamnă la curs, în noiembrie, vorbind despre plecarea lui Alexandru în Asia, ai făcut un gest atât de elocvent, încât parcă ai fi deschis cu mâna porțile Asiei, porțile visului.

- Glasul îți vibra, în ochi aveai o mare lumină. Simțeam că te iubesc.

- A, era o confuzie...

[...]

Cele mai bune replici din film

Ascultă, să vorbim sincer ca între bandiți. Ca între doi bandiți onorabili. Spune: Ce vrei? Cât vrei?

Nu înțeleg, nu știi... dar publici.

Tu nu te-ai întrebat niciodată: din ce o fi trăind? Gazeta. Gazeta noastră.

De scos, o scoatem noi. De citit... o citim tot noi. Dar de plătit, zău, nu cred să plătească cineva.

Toate gazetele au un miros. Vă spun eu, că doar sunt vechi în presă. Dar a noastră are parcă alt miros. Parc-ar fi gaz. Parc-ar fi pucioasă. Biata nevastă-mea o simte de la o poștă.

Citat aleatoriu