Uneori, la curs, ascultându-te cum vorbeai despre el, aș fi vrut să te întrerup, aș fi vrut să strig.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:39:59 în versiunea Vinyl a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Eu îl cunosc pe Alexandru, înțelegi? Îl cunosc!

- În vis. Îi cunosc vocea. Îi cunosc privirea. Ochii lui calzi și umezi.

- Cu ce orgoliu își ridica fruntea spre stele!

- Cu ce sfidare își lăsa capul pe spate!

- Dar niciunul n-a văzut ca mine. Nici dumneata nu l-ai văzut niciodată.

- Uneori, la curs, ascultându-te cum vorbeai despre el, aș fi vrut să te întrerup, aș fi vrut să strig.

- Vorbeai cu indiferență despre lucruri amețitor de frumoase. Cum puteai fi așa de rece, așa de absent?

- Ce vrei? Eu sunt un profesor. Eu n-am viziuni. Eu nu mă întâlnesc noaptea în vis cu Alexandru cel Mare.

- Cu atât mai rău pentru dumneata.

- Și totuși, astă-toamnă la curs, în noiembrie, vorbind despre plecarea lui Alexandru în Asia, ai făcut un gest atât de elocvent, încât parcă ai fi deschis cu mâna porțile Asiei, porțile visului.

- Glasul îți vibra, în ochi aveai o mare lumină. Simțeam că te iubesc.

- A, era o confuzie...

[...]

Cele mai bune replici din film

Ascultă, să vorbim sincer ca între bandiți. Ca între doi bandiți onorabili. Spune: Ce vrei? Cât vrei?

Tu nu te-ai întrebat niciodată: din ce o fi trăind? Gazeta. Gazeta noastră.

Dacă nu știi cum se face un șantaj, lasă pe alții. Ai publicat un articol... Foarte bine. Am înțeles, am venit. Dar ce nevoie mai aveai de Radio?

Toate gazetele au un miros. Vă spun eu, că doar sunt vechi în presă. Dar a noastră are parcă alt miros. Parc-ar fi gaz. Parc-ar fi pucioasă. Biata nevastă-mea o simte de la o poștă.

De scos, o scoatem noi. De citit... o citim tot noi. Dar de plătit, zău, nu cred să plătească cineva.

Citat aleatoriu