V-am adus la Deșteptarea cu mâna mea și nu vă mai las.

1
2
3
4
5

[ 1 ]

Fragment audio de 6 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:46:39 in versiunea Disc vinil a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Ce pot spune eu marelui public?

- Marele public e însetat să vă cunoască, să vă audă, să vă urmeze.

- A fost ambiția mea să vă prezint acestui public și-am reușit.

- Cum? Vreți să spuneți că articolul meu nu printr-o întâmplare, nu printr-o confuzie...?

- Să fim serioși... O gazetă ca a mea nu trăiește din confuzii și întâmplări.

- A fost ambiția mea să vă prezint acestui public.

- V-am adus la Deșteptarea cu mâna mea și nu vă mai las.

- Nu înțeleg ce vreți să spuneți.

- Vreau să spun că veți colabora cu noi. De aceea am și venit - ca să stabilim condițiile colaborării.

- Domnule, sunt surprins... sunt uimit... mișcat chiar. N-aș fi crezut niciodată că scrisul meu poate să trezească atâta interes, să aibă atâta ecou, atâta răsunet.

- Și-ncă nu știți nimic! Veniți între noi și veți vedea ce se cheamă răsunet.

- Dv. aveți lucruri mari de spus și trebuie să le spuneți.

- Vă-nșelați... articolul dv. de azi dimineață a stârnit uimire, a trezit conștiința opiniei publice, care în momentul de față, așteaptă să vorbiți.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ascultă, să vorbim sincer ca între bandiți. Ca între doi bandiți onorabili. Spune: Ce vrei? Cât vrei?

Nu înțeleg, nu știi... dar publici.

Tu nu te-ai întrebat niciodată: din ce o fi trăind? Gazeta. Gazeta noastră.

De scos, o scoatem noi. De citit... o citim tot noi. Dar de plătit, zău, nu cred să plătească cineva.

Toate gazetele au un miros. Vă spun eu, că doar sunt vechi în presă. Dar a noastră are parcă alt miros. Parc-ar fi gaz. Parc-ar fi pucioasă. Biata nevastă-mea o simte de la o poștă.

Citat aleatoriu