- Și-ați lăsat să se înțeleagă că aveți dovezi.
- Le am.
- Dați-mi-le... ca să le public.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:47:40 in versiunea Disc vinil a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Domnule, sunt surprins... sunt uimit... mișcat chiar. N-aș fi crezut niciodată că scrisul meu poate să trezească atâta interes, să aibă atâta ecou, atâta răsunet.

- Și-ncă nu știți nimic! Veniți între noi și veți vedea ce se cheamă răsunet.

- Dv. aveți lucruri mari de spus și trebuie să le spuneți.

- Vă-nșelați... articolul dv. de azi dimineață a stârnit uimire, a trezit conștiința opiniei publice, care în momentul de față, așteaptă să vorbiți.

- E măgulitor, dar e prea mult...

- Domnule profesor, în articolul dv. de azi dimineață, ați făcut afirmații grave.

- Și-ați lăsat să se înțeleagă că aveți dovezi. -Le am. -Dați-mi-le... ca să le public.

- Asta nu se poate!

- Domnișoară, vă rog să nu vă amestecați într-o chestiune care nu vă privește.

- Nu mă privește? Trece prin inima mea și nu mă privește?

- Domnule profesor... E poate momentul să vorbim clar, să lăsăm la o parte falsele modestii.

- Articolul dv. e făcut cu mare artă. Hăhă... Spune puțin... atât cât trebuie. Restul, se citește printre rânduri.

- Intenția mea este să scriu mai târziu.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ascultă, să vorbim sincer ca între bandiți. Ca între doi bandiți onorabili. Spune: Ce vrei? Cât vrei?

Nu înțeleg, nu știi... dar publici.

Tu nu te-ai întrebat niciodată: din ce o fi trăind? Gazeta. Gazeta noastră.

De scos, o scoatem noi. De citit... o citim tot noi. Dar de plătit, zău, nu cred să plătească cineva.

Toate gazetele au un miros. Vă spun eu, că doar sunt vechi în presă. Dar a noastră are parcă alt miros. Parc-ar fi gaz. Parc-ar fi pucioasă. Biata nevastă-mea o simte de la o poștă.

Citat aleatoriu