Domnule profesor... nu pierdeți prilejul pe care vi-l dau.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).

Puteți regăsi această replică la minutul 00:50:48 în versiunea Vinyl a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Totuși, nu cred, nu pot crede... deodată, o asemenea propunere fantastică.

- Vă-ntreb pe dv., domnule profesor. O primiți?

- Nu cred să pot. Nu cred că am dreptul. În orice caz, voi reflecta, voi vedea.

- Așteptați poate... alte propuneri?

- Nici nu mă gândesc...

- E 7 fără 10. În 2 ore îmi trebuie articolul. La 9 îl aștept la redacție... Sau nu, nu... mai bine vin să-l iau. La 9 fără 10 sunt înapoi.

- Domnule profesor... nu pierdeți prilejul pe care vi-l dau.

- Noi doi putem face împreună lucruri mari.

- Îți pare rău?

- E atât de mare amărăciunea să vorbești o viață întreagă în fața unor săli goale...

- Și deodată, să poți face ca scrisul tău să treacă din mână în mână, din om în om, numele tău să răzbată, să însemne ceva.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ascultă, să vorbim sincer ca între bandiți. Ca între doi bandiți onorabili. Spune: Ce vrei? Cât vrei?

Tu nu te-ai întrebat niciodată: din ce o fi trăind? Gazeta. Gazeta noastră.

Dacă nu știi cum se face un șantaj, lasă pe alții. Ai publicat un articol... Foarte bine. Am înțeles, am venit. Dar ce nevoie mai aveai de Radio?

Toate gazetele au un miros. Vă spun eu, că doar sunt vechi în presă. Dar a noastră are parcă alt miros. Parc-ar fi gaz. Parc-ar fi pucioasă. Biata nevastă-mea o simte de la o poștă.

De scos, o scoatem noi. De citit... o citim tot noi. Dar de plătit, zău, nu cred să plătească cineva.

Citat aleatoriu