Domnule profesor... nu pierdeți prilejul pe care vi-l dau.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 10 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:50:48 in versiunea Disc vinil a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- Totuși, nu cred, nu pot crede... deodată, o asemenea propunere fantastică.

- Vă-ntreb pe dv., domnule profesor. O primiți?

- Nu cred să pot. Nu cred că am dreptul. În orice caz, voi reflecta, voi vedea.

- Așteptați poate... alte propuneri?

- Nici nu mă gândesc...

- E 7 fără 10. În 2 ore îmi trebuie articolul. La 9 îl aștept la redacție... Sau nu, nu... mai bine vin să-l iau. La 9 fără 10 sunt înapoi.

- Domnule profesor... nu pierdeți prilejul pe care vi-l dau.

- Noi doi putem face împreună lucruri mari.

- Îți pare rău?

- E atât de mare amărăciunea să vorbești o viață întreagă în fața unor săli goale...

- Și deodată, să poți face ca scrisul tău să treacă din mână în mână, din om în om, numele tău să răzbată, să însemne ceva.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ascultă, să vorbim sincer ca între bandiți. Ca între doi bandiți onorabili. Spune: Ce vrei? Cât vrei?

Nu înțeleg, nu știi... dar publici.

Tu nu te-ai întrebat niciodată: din ce o fi trăind? Gazeta. Gazeta noastră.

De scos, o scoatem noi. De citit... o citim tot noi. Dar de plătit, zău, nu cred să plătească cineva.

Toate gazetele au un miros. Vă spun eu, că doar sunt vechi în presă. Dar a noastră are parcă alt miros. Parc-ar fi gaz. Parc-ar fi pucioasă. Biata nevastă-mea o simte de la o poștă.

Citat aleatoriu