Ai dreptate... Cărțile apasă. Acasă, le simt cum mă apasă.

1
2
3
4
5

[ 0 ]

Fragment audio de 7 secunde din piesa de teatru radiofonic Ultima oră (1953).

Puteți regăsi aceasta replică la minutul 00:52:05 in versiunea Disc vinil a înregistrării.

Contextul replicii

[...]

- E atât de mare amărăciunea să vorbești o viață întreagă în fața unor săli goale...

- Și deodată, să poți face ca scrisul tău să treacă din mână în mână, din om în om, numele tău să răzbată, să însemne ceva.

- Dar numele dumitale înseamnă mult.

- Mărturisesc că gazetarul ăsta m-a tulburat.

- Poate că tot ai să primești...

- Vrei să te las? Vrei să lucrezi? Sau poate vrei să ieși puțin din casă... undeva pe stradă, undeva unde să nu fie atâtea cărți.

- Ai dreptate... Cărțile apasă. Acasă, le simt cum mă apasă.

- Uite, se înserează. Trebuie să fie frumos spre șosea. Vii?

- Cine-o mai fi?

- Conașule, a venit un domn. Nu-i domnu' de adineauri. Zice că-l cunoașteți. Vrea să fie singur cu dv.

- Uite, treci o clipă dincolo și așteaptă-mă. Vrei?

- Ana, spune-i domnului să intre.

[...]

Cele mai bune replici din film

Ascultă, să vorbim sincer ca între bandiți. Ca între doi bandiți onorabili. Spune: Ce vrei? Cât vrei?

Nu înțeleg, nu știi... dar publici.

Tu nu te-ai întrebat niciodată: din ce o fi trăind? Gazeta. Gazeta noastră.

De scos, o scoatem noi. De citit... o citim tot noi. Dar de plătit, zău, nu cred să plătească cineva.

Toate gazetele au un miros. Vă spun eu, că doar sunt vechi în presă. Dar a noastră are parcă alt miros. Parc-ar fi gaz. Parc-ar fi pucioasă. Biata nevastă-mea o simte de la o poștă.

Citat aleatoriu